Moartea în drum spre mănăstire

31 decembrie se împlinesc 3 ani de la moarte episcopului Dorimedont (Nicolae Cecan). Stăpânul Dorimedont a murit ca urmare a unui grav accident rutier din 5 decembrie 2006 pe cale spre mănăstirea Adormirii Maicii Domnului din satul Călărăşeuca. Nici un efort omenesc n-au putut săi salveze viaţa. Calea vieţii lui s-a sfârşit. Însă activitatea lui continue, memoria lui o păstrează zeci de călugări, sute de preoţi şi mii de mireni, pentru care el a fost părinte, învăţător şi prieten.

S-a născut stăpânul Dorimedon la 4 martie 1961 în satul Petrunea raionul Glodeni în familia lui Teodor şi Daria Cecan. Familia Cecan a educat 9 copii îndreptându-i pe calea bisericească.

Maestrul cântului bisericesc şi popular al Moldovei Ioan Melnic a trecut la Domnul. 

 Pe data de 11 decembrie a trecut la Domnul dirijorul de cor al mănăstirii Marta şi Maria, compozitorul, laureatul premiilor de stat Ioan Melnic. Slujba Prohodului şi înmormântarea a fost săvârşită sîmbătă, pe data de 12 decembrie, la mănăstirea „Marta şi Maria”, unde s-a învrednicit sa fie înmormântat. Moartea lui este o mare lipsă pentru cultura cântului bisericesc a Mitropoliei Moldovei.

Ultimii 15 ani ai vieţii el a activat pentru binele Bisericii Ortodoxe, renăscând şi înfrumuseţând tradiţiile cântului bisericesc din Basarabia. Moştenirea domnului Ioan Melnic este imensă: sute de compoziţii bisericeşti şi populare sunt interpretate de ansamblurile corale din Moldova şi după hotare. 

Melnic Ioan Vasile sa născut in anul 1934 pe data de 15 decembrie în satul Mitoc, judeţul Orhei, Basarabia.

Condoleante

Ea a fost o crestina modesta, simpla, dar a avut o credinta mare, pe care a stiut s-o transmita si urmasilor sai. Fratii manastirii Noul-Neamt, locuitorii satului Chitcani aduc sincere condoleanţe Mitropolitului Vladimir, si intregii familiei Cantarean.

Atitudinea Mitropoliei Moldovei cu referire la declararea zilei libere în data de 25 decembrie
10.12.2009 15:00 - mitropolia.md

Trebuie să recunoaştem că în fiecare an odată cu apropierea sărbătorilor de iarnă pornesc discuţii, adesea chiar certuri, referitoare la data serbării Naşterii Domnului. Unii pledează pentru serbarea din data de 25 decembrie, precum este practicată în ţările occidentale, alţii făcând ascultarea conform tradiţiilor locului la data de 7 ianuare.

În acest an prin decizia autorităţilor statului de a declara ziua de 25 decembrie drept zi liberă cu recuperare ulterioară a stârnit şi mai multă zarvă. Zilnic suntem contactaţi la Direcţia mitropolitană de către reprezentanţi mass-media, dar şi de către credincioşii de rând, fiind întrebaţi cum vom serba Crăciunul şi care este atitudinea Mitropoliei.

Sărbătoarea preacuviosului părinte Paisie de la Neamţ la mănăstirea Noul-Neamţ

Cu o deosebită solemnitate a fost serbată, sâmbăta 28 noiembrie, pomenirea preacuviosului părinte al nostru Paisie de la Neamţ, ocrotitorul mănăstirii noastre. Anul acesta  s-au împlinit 215 ani de la trecerea la Domnul a cuviosului Paisie de la Neamţ Velecicovschii (1722-1794) şi 145 de ani de la întemeierea mănăstiirii noastre. Tot în aceasstă zi stareţul mănăstirii noastre arhimandritul Paisie (Cecan) a împlenit 15 ani de la hirotonia în trepta de preot.

  Privegherea sărbătorii 

Privegherea sărbătorii s-a început la ora 16.30 cu dangatul de clopote, care răsuna în împrijorimea mănăstirii pînă la oraşele Tiraspol şi Bender. Slujba de seară a sărbătorii s-a săvărşit solemn în biserica de iarnă a mănăstirii în cinstea Adormirii Maicii Domnului.

Tot poporul care s-a adunat la slujbă a simţit marea bucurie de proslăvire a acelui, care ocroteşte şi mijloceşte cu rugăciunile sale pentru întreg poporul nostru moldav.

Preacuvioase părintele nostru Paisie roagăte lui Dumnezeu pentru noi, poporul tău!

Acatistul cuviosului părintelui nostru Paisie de la Neamţ 

Condacul 1

 Preamărind pe Cel ce te-a preamărit pe tine, cântare de laudă aducem ţie, alesul de către Stăpânul oştilor cereşti, acoperitorule pămîntului Moldovei şi prea minunate făcător de minuni, fierbinte rugător pentru noi şi mare stareţ, cuvioase părintele nostru Paisie, ca celui ce ai câstigat îndrăznire către Domnul, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ţi strigăm ţie: Bucură-te, Paisie, cel ce ai renăscut în ţara noastră duhovnicia!

Minuni ale Preacuviosului Parintelui nostru Paisie

Nu era lipsit părintele nostru şi de darul mai înainte vederii. Că de multe ori spunea că vede în somn asupra capului blagocestivului domn Grigorie Ghica voevod abia spânzurând numai de un păr, căruia degrab i s-a şi tăiat capul de cătră împăratul turcesc, după carele mult au plâns fericitul.

Pentru un frate de obşte adeseori ofta şi mult plângea şi mult îl sfătuia pentru oareşicare îndreptări, iară el nu asculta şi a treia zi s-a înecat.

Pre unul iarăşi mult l-au rugat şi l-au sfătuit fericitul ca să nu să ducă el din monastire. Iară mai pe urmă i-au zis lui cu lacrămi:

„Frate, ascultă-mă pentru că nu vei vedea locul acela unde voieşti tu a te duce”. Şi nu au ascultat. Iară întru a patra zi a murit pre drum. Pentru carele fericitul a plâns foarte mult.

Doi părinţi rossiani [ruşi, n.n.], fraţi dupre trup, priimind o scrisoare de la părinţii lor cei trupeşti întru care îi ruga ca să facă toate chipurile şi să-i treacă şi pre dânşii în Moldavia, căci doresc să primească chipul călugăresc. Şi mergând la fericitul cerea să le dea voie ca să meargă să vază, doar ar putea ca să-şi treacă pre părinţii lor din Rossia [Rusia] peste graniţă dincoace. Iară el nici întru chipu nu au voit să-i lase, zicându-i, cum că este primejdie a-i trece graniţa. Iară mai ales că nici să cuvine ca monahul să-şi lase liniştea şi să meargă dupre rugămintea mirenilor.

Şi că deacă va fi voia lui Dumnezeu spre aceasta, apoi îi va înlesni cu judecăţile care le ştie el şi-i va aduce la călugărie. Dar ei tot îl supăra, rugând pre fericitul, ca să le dea voie să se ducă.

Deci el le-a zis lor:„Precum voiţi, aşa faceţi”.

Şi aşa pornindu-se ei, i-au petrecut sfântul stareţul plângând după dânşii ca după nişte morţi.

Iar când se despărţiia le-au zis:„Iertaţi-mă, fraţilor, căci de acum nu ne vom mai vedea în viaţa aceasta”.

 Şi aşa părintele nostru s-au întors în monastire. Iar cei doi călugări au mers la părinţii lor şi prinzându-i stăpânirea Rossiei şi cercetându-i şi găsindu-i vinovaţi, i-au trimis la Sibiru [Siberia]. Deci ei de acolo au scris cătră sfântul stareţ cu lacrămi zicând că:„Cu adevărat s-au împlinit prorocia sfinţiei voastre, cinstite Părinte, căci de acum nu ne vom mai vedea în viaţa aceasta, pentru că nu este chipul de a scăpa în veac din primejdea unde ne aflăm”.

Viaţa Cuviosului Parintelui nostru Paisie de la Neamţ

Cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Paisie de la Neamţ s-a născut în oraşul Poltava din Ucraina în anul 1722, la 21 decembrie, într-o binecuvântată familie preoţească, fiind al unsprezecelea copil din cei doisprezece fraţi. Tatăl său se numea Ioan şi era protoiereu al Poltavei, iar mama sa se chema Irina. Din botez s-a numit Petru.
Tatăl său murind de tânăr, în anul 1735 copilul a fost dat de mama sa să înveţe carte la Academia teologică din Kiev, întemeiată de mitropolitul moldovean Petru Movilă. După patru ani, părăsind şcoala, intră în viaţa monahală la Mănăstirea Medvedeski, având vârsta de 19 ani. Aici este făcut rasofor, primind numele de Platon. După puţină şedere în Mănăstirea Pecerska, vine în Moldova, în anul 1745, şi se stabileşte la schitul Trăisteni - Râmnicu Sărat şi apoi la Mănăstirea Dălhăuţi.
În vara anului 1746 se duce la Muntele Athos, unde se nevoieşte ca sihastru patru ani de zile. În anul 1750 este tuns, aici, în monahism de Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului, duhovnicul său, primind numele de Paisie. Apoi, este hirotonit ieromonah şi întemeiază o obşte monahală în Schitul Sfântul Prooroc Ilie, unde se nevoieşte până în vara anului 1763, adunând în jurul său 64 de călugări români, ucraineni şi ruşi.
Din motive binecuvântate, în vara aceluiaşi an, se reîntoarce în Moldova împreună cu toţi ucenicii săi şi se stabileşte la Mănăstirea Dragomirna, unde se nevoieşte doisprezece ani, până în 1775. Aici, Cuviosul Paisie formează o obşte mare de 350 de călugări şi traduce, împreună cu ucenicii săi români, care erau buni cunoscători ai limbii eline vechi, o parte din scrierile filocalice ale Sfinţilor Părinţi, devenind, astfel, ctitorul Filocaliei în limbile română şi slavonă. Filocalia de la Dragomirna din 1769 este prima colecţie majoră de traduceri româneşti filocalice (626 pagini), adunate de monahul Rafail.
În anul 1775, Moldova de Nord căzând sub ocupaţie austriacă, Cuviosul Paisie a fost nevoit să se stabilească la Mănăstirea Secu, în data de 14 octombrie, împreună cu 200 de monahi, lăsând la Dragomirna o obşte de 150 de monahi. Aici se nevoieşte patru ani, continuând aceeaşi rânduială de viaţă duhovnicească atonită, ca şi la Dragomirna.

Minuni ale Cuviosei Parascheva

Cuvioasa Parascheva

Nenumărate sunt minunile şi vindecările de boli ce s-au făcut credincioşilor, care au alergat cu rugăciuni şi lacrimi la moaştele Sfintei Cuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iaşi, de-a lungul a 350 de ani de când ocroteşte Moldova şi ţara noastră. Să amintim doar câteva dintre ele.

Timpul schimbării  

La un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi si a-i cere sfat. Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:

-Părinte, sunt un om destul de rău. As vrea să mă schimb, dar nu pot. Am încercat să mă schimb dar nu am putut. Totusi eu sper că după ce voi mai creste, voi putea să mă schimb, nu-i asa?

-Nu, i-a răspuns bătrânul.

Vino cu mine!

L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, si i-a spus:

-Vezi acest vlăstar?

-Da, părinte!

-Smulge-l!

Tânărul a scos brădutul imediat.

Mergând mai departe, călugărul s-a oprit lângă un brădut ceva mai înalt, aproape cât un om.

-Acum scoate-l pe acesta.

S-a muncit băiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit până la urmă să-l scoată. Arătându-i un brad ceva mai mare, călugărul i-a spus:

-Smulge-l acum pe acela.

-Dar e destul de mare, nu pot singur.

- Du-te si mai cheamă pe cineva.

Întorcându-se cu încă 2 prieteni, au tras ce au tras de pom si, cu multă greutate, au reusit, în sfârsit, să-l scoată.

-Acum scoate-ti bradul cel falnic de acolo, le spuse călugărul.

-Părinte, dar acela e un copac mare si bătrân, cu rădăcini adânc înfipte în pământ. Nu am putea nicioadată să-l smulgem, chiar de-am fi si 100 de oameni.

-Acum vezi, fiule? Si apucăturile rele din suflet sunt la fel! Orice păcat pare la început inofensiv si fără mare importantă, dar, cu timpul, prinde rădăcini în fiinta omului, creste si pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău. Cât este încă mic, îl poti scoate si singur. Mai târziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te să lasi răul să ti se cuibărească adânc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ti-l scoată. Nu amâna niciodată să-ti faci curătenie în viată mai târziu va fi mult mai greu.

"Degeaba tăiem crengile păcatului în afara noastră dacă în noi rămân rădăcinile. Acestea vor creste din nou."(Sf.Grigorie Dialogul)

Maica bucuriei se naşte

Nasterea Maicii Domnului

După căderea lui Adam nu exista decât o singură posibilitate. Înainte de căderea lui, putea şi omul să se urce la cer. Dar după aceea numai cerul putea să se coboare la om, pentru că omul ajunsese prea îndepărtat de Dumnezeu ca să mai creadă că poate urca până la El. Şi aceea care s-a făcut scară şi chivot, povară şi turn, lumină şi colimvitră binecuvântată a venirii lui Hristos, aceea este astăzi prăznuită întru Naşterea sa.

Să nu vă minţiţi!...

taierea capului sf. Ioan Botezatorul

La aniversarea zilei de naştere a regelui, in apropierea Paştilor, acesta i-a invitat pe notabilii regatului său la un mare ospăţ, in timpul căruia toţi s-au dedat imbuibării şi beţiei. Salomeea dansa cu voluptate in faţa mesenilor acestui banchet al slavei deşarte, şi ea a plăcut privirii desfrănate a tatălui său, care i-a jurat să-i dea ca recompensă orice i-ar cere, chiar de-ar fi jumătate din regatul său. La sfatul mamei sale, tănăra a cerut să-i fie adus imediat pe un platou capul lui Ioan Botezătorul." Sentinţa a fost imediat indeplinită. De ce a ingăduit Dumnezeu ca răutatea oamenilor să biruiască asupra acestui om drept? Acelaşi părinte răspunde: "Dumnezeu a rănduit aşa, folosind răutăţile oamenilor spre bine. Binele a fost că astfel el L-a vestit celor din iad pe Măntuitorul nostru, pe Dumnezeu care S-a intrupat.

Nu a creat Dumnezeu răutăţi; nu l-a creat pe Irod ca să-l omoare pe Sfăntul Ioan Botezătorul, nu i-a creat pe răstignitorii Domnului Iisus Hristos ca să-L răstignească! Tăierea Capului Sfăntului Ioan Botezătorul este o sărbătoare tristă, dar este şi o sărbătoare de bucurie. Ne bucurăm că a existat un om in lumea aceasta care a stat impotriva fărădelegii chiar cu riscul de a muri!", a mai spus părintele Pătuleanu.

Biserica Adormirii Maicii Domnului din mănăstirea noastră.

La începutul sec. ХХ mănăstirea Noul-Neamţ  din s.Chiţcani este înfrumuseţată cu o nouă biserică cu cinci cupole Adormirea Maicii Domnului construită de al treilea stareţ al mănăstirei arhimandritul Gherman (Irimcioi), care a construit puţin mai tîrziu şi clopotniţa.  Această biserică prin arhitectura sa se deosebeşte de celelalte biserici avind elemente de stil bizantin. Pentru ambele construcţii stareţul Gherman este numit de urmaşii sai pe drept cuvînt înfrumuseţătorul mînăstirii Noul-Neamţ.

La 17 martie 1902 episcopul Iacob (Piatniţchi) al Chişinăului şi al Hotinului a sfinţit temeliea acestei biserici cu hramul Adormirea Maicii Domnului.

Lungimea bisericii este de 40 m. lăţimea de 15 m. şi înalţimea de 18 m. avînd forma de corabie lui Noe. Lucrările de construcţie au durat 3 ani. Bisrica a fost pictată de iconagraful Uscov. Prestolul bisericii a fost făcut de mramură iar jertfelnicul din lemn.

La 14 august 1905 episcopul Vladimir (Sincovschii) al Chişinăului şi Hotinului a sfinţit biserica.

În perioada 1962-1989 cînd mînăstirea a fost transformată în spital republican de tuberculioză, biserica a fost prefăcută in depozit militar.

În august 1989 pentru prima dată biserica este deschisă ca biserică parohiala al cărei paroh a fost numit protoiereul Eufimii Robu.

În noembrie 1990 în minăstire au revenit primii monahi in frunte cu ieromonahul Dorimidont (Cecan) (ajuns în a. 1998 episcop de Ediniţ şi Briceni) împreună cu fratele său actualul stareţ arhimandritul Paisie.

Această biserică a fost primul locaş unde s-au făcut primele tunderi in monahizm astfel cu ajutorul lui Dumnezeu şi-a renăscut veaţa duhovnicească. Biserica a fost repicată între anii 1992-1996 în stil ruso-bizantin. Iconostasul vechi al acestei biserici se află în prezent în biserica Înălţării Domnului. Iconostasul actual a fost făcut în anul 1995 în stejar cu următoarele elemente: monogramul lui Hristos şi viţa de vie.

Acest sfînt locas in prezent este numit biserica de iarnă, deoarece se fac slujbe zilnice în perioadă de iarnă.

Maica Domnului intru Adormirea Sa nu lasă mănăstirea noastra, dar o pazeşte de văzuţi şi nevăzuţi vrăjmaşi.

Schimbarea la fata a Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos

Pomenirea suirii la cer cea de foc purtătoare a Sfântului, Măritului Prooroc

Sfintul prooroc Ilie

Sfântul şi marele Profet Ilie, acest inger intrupat in carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide şi închide cerurile, era de origine din Tesvi în Galaad.

Se spune că la naşterea sa tatăl său a văzut oameni imbrăcaţi în alb învelindu-l în scutece de foc şi, dându-i numele, i-au dat să mănânce o flacără, simbol al râvnei pentru Dumnezeu

„Mulţimea cuvintelor nu scuteşte de păcătuire” (Pilde 10, 19). Nu este nici un mădular al trupului prin care diavolul să poată aşa de lesne a ne amăgi şi a ne pierde, ca printr-o limbă neînfrânată şi printr-o gură nepăzită. Prin ele săvârşim greşeli nenumărate şi fărădelegi grele, iar cât de uşor poate cineva păcătui cu limba ne arată înţeleptul Sirah prin cuvintele: „Mulţi sunt cei ce au căzut de sabie, dar mai mulţi au pierit prin limba lor” (Sirah 28, 19).

Cât de grea însă este această cădere, arată acelaşi înţelept, în alt loc, prin cuvintele: „Mai bună este căderea pe pământ, decât căderea din pricina limbii” (Sirah 20, 19). El voieşte să zică prin aceasta că este mai bine a cădea jos de pe un loc înalt şi a fi zdrobit, decât a vorbi un cuvânt care să arunce sufletul nostru în pierzare.

Vindecarea celor doi stăpâniţi de diavol din ţinutul Gadarei

Sf. ap. Petru si Pavel.

Petru şi Pavel sunt doi dintre cei mai importanţi sfinţi ai Bisericii Ortodoxe, fiind numiţi adesea “raze ale Soarelui celui înţelegător”, “slujitori ai lui Hristos şi iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” (I Corinteni 4, 1) sau “prietenii lui Hristos”. Ei sunt celebraţi (pomeniţi) datorită faptului că în această zi, anul 67, au fost amândoi martirizaţi pentru vina de a fi propovăduit dreapta credinţă.

sf. Teofan Zavoratul

Sfantul Teofan Zavoratul

[ Mt. 8, 5-13] Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L, Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.

Ce credinţă avea sutaşul! L-a uimit chiar şi pe Domnul. Ea stă în aceea că L-a măr¬turisit pe Domnul ca Dumnezeu al tuturor, Stăpân Atotputernic al tuturor celor ce sunt; de aceea L-a şi rugat: „Zi numai un cuvânt şi se va vindeca sluga mea. Cred că toate sunt supuse Ţie şi ascultă de porunca Ta”. Această credinţă o cere Domnul de la toţi ceilalţi; această credinţă o cere şi de la noi. Cel ce are asemenea credinţă nu duce lipsă de nimic şi orice ar cere primeşte. Aşa a făgăduit Domnul însuşi. O, de-am avea şi noi măcar o urmă a aces¬tei credinţe! Dar şi aceasta e un dar, iar darul acesta tre¬buie cerut, şi cerut cu credinţă. Să-1 cerem, dar, cel puţin cu simţământul că avem nevoie de el; să-1 cerem cu stăruinţă, fără să cruţăm osteneala, ajutându-1 totodată să se înfiripe în noi, prin cugetări potrivite şi în primul rând prin supunerea faţă de poruncile lui Dumnezeu.

Duminica a doua după Rusalii

Prima Duminică după Rusalii a fost închinată cinstirii Tuturor Sfinţilor creştini, ştiuţi şi neştiuţi, ca unii care s-au învrednicit de darul sfinţeniei trimis de Duhului Sfânt la Cincizecime în lume, prin lucrarea Bisericii. A doua Duminică după Rusalii este închinată în mod deosebit cinstirii Sfinţilor, a celor care s-au ridicat spiritual pe acest pământ al patriei noastre şi care au rămas în conştiinţa poporului ca oameni sfinţi, modele de urmat.

Şi noi avem datoria de a ne cunoaşte sfinţii, de a-i cinsti cum se cuvine pe “cei mai buni şi mai drepţi dintre noi”- după cum bine îi numea pe sfinţi marele cărturar Nicolae Iorga. Prin aceşti “eroi ai credinţei” s-a împlinit lucrarea Duhului Sfânt în Biserica noastra de-a lungul veacurilor. Cercetând sinaxarele Bisericii, vedem că şi noi avem înaintaşi vrednici de cinstire, de pe aceste meleaguri sau veniţi aici, încă din primele secole după Hristos, întrucât Sfântul Apostol Andrei cel care a propovăduit Evanghelia si care a avut ucenici care, la rândul lor, au avut alţi ucenici mărturisitori ai credinţei în Hristos. Un mare exemplu de viata si rugator pentru noi este domnitorul Stefan cel Mare si Sfant. Se cuvine de amintit si pe  alti sfinti: Cuvioasa maica noastra Parascheva, pe sf. mare mucenic Ioan cel Nou de le Suceava, pe Cuviosul parintele nostru Paisie de la Neamt si pe multi alti sfinti stiuti si nestiuti. Se cuvine de amintit si de cei care au dus o viata evlavioasa si duhovniceasca si care trebuie sa fie canonizati in biserica noastra.

Cinstirea lor are ca temei sfânt îndemnul Sfântului Apostol Pavel: “Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, cei ce v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; la a căror săvârşire luând seama, urmaţi-le credinţa” (Evrei 13,7).

Suntem datori să-i cunoaştem, să-i cinstim, să-i preţuim şi să-i pomenim în rugăciunile noastre. Ei sunt şi vor rămâne adevăratele repere morale de care acest popor are atâta nevoie. Renumele lor ne arată, nouă valoarea poporului nostru şi trecutul de seamă al acestui neam. O istorie adevărată nu poate să-i “uite” pe aceşti mari oameni care au strălucit în trecut prin viaţa lor deosebită.

Duminica Tuturor Sfintilor

Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul, de câte ori mă gândesc la duminica aceasta sau de câte ori mă gândesc la Sfinţii lui Dumnezeu, ştiu şi cred şi îi cinstesc nu numai pe cei pe care îi ştim cu nume, cu operă, cu o anume identitate dintre Sfinţii Biserici, ci şi pe cei care nu îi cunoaştem, nu ştim nimic despre ei, pe care i-am uitat sau pe care nimeni nu i-a ştiut.

Prima duminică după Rusalii este duminica tuturor Sfinţilor, ca semn că toţi, cunoscuţi sau necunoscuţi de către noi, s-au sfinţit prin aceeaşi slavă a lui Dumnezeu şi formează un singur cor în faţa lui Dumnezeu. Şi tocmai de aceea, a te îndoi de Sfinţii lui Dumnezeu sau a-i cinsti numai pe unii, în mod preferenţial, este o desconsiderare a tuturor, pentru că în toţi a lucrat acelaşi Dumnezeu şi de către toţi Treimea e preaslăvită....

Sf. Treime

Sfinta Treime

Mîntuitorul şade acum de-a dreapta Tatălui Său pe scaun înfricoşat, înconjurat de cetele îngerilor care se cutremură, iar în mînă ţinând sceptrul puterii căci este Împărat şi Domn al cerului şi al pămîntului, aşa după cum a spus: "Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pămînt”. Domnul Hristos s-a înălţat la cer ca să trimită ucenicilor Săi pe Duhul Sfânt. De aceea la zece zile după Înalţare trimite peste ucenicii Săi făgăduinţa Tatălui ceresc, pe Duhul Sfînt Mîngîietorul, Duhul Adevărului şi Vistierul Bunătăţilor.

Sf. Ierarh Nicolai

"Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-au arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor." (din Tropar)

Acesta a trait pe vremea tiranilor imparati Diocletian si Maximilian (284-305) si a stralucit mai inainte in viata pustniceasca si, pentru nespusa lui bunatate, a fost facut arhiereu.